‘Ligia s-a născut într-o zi de noiembrie. Meteorologii, făcând apel la toată ştiinţa moştenită de la Aristotel şi Blaise Pascal, măsuraseră meticulos presiunea, temperatura şi densitatea aerului, dând verdictul zilei: mohorâtă. Și totuşi, când travaliul a început, soarele s-a înălțat pe cer, zgâindu-se pe ferestrele maternităţii dărăpănate.
Intrând în sala de naşteri, moaşa i-a spus mamei:
– Copilul ăsta vine cu soarele! Parcă ar fi primăvară afară!
Dar, după câteva ore în care copilul s-a lăsat aşteptat, soarele a tras plictisit perdeaua de nori, ducându-se la ale lui. Luaţi prin surprindere, norii au răspuns cu tunete şi fulgere.
– Copilul ăsta vine cu furie, a spus moaşa, când a intrat din nou. Parcă ar fi furtună de vară afară!
Copilul însă nu s-a lăsat impresionat nici de manifestările atmosferice ameninţătoare, astfel că norii au început să verse o ploaie rece, care s-a infiltrat prin ţiglăria spartă a maternităţii.
– Copilul ăsta e îndărătnic ca luna noiembrie! Plouă mocăneşte. S-a întors toamna! a spus moaşa cu năduf.
Abia aruncase moaşa vorbele, că ploaia mocănească s-a transformat în lapoviţă, apoi în ninsoare cu fulgi mari ce s-au înteţit și s-a transformat în viscol. Moaşa s-a crucit. De când era, nu mai văzuse niciodată patru anotimpuri într-o singură zi!
– Copilul ăsta e special… a spus ea şi a văzut, în sfârşit, capul copilului.
Ieşise dintr-odată, de unde atâtea ore nu înaintase deloc. Și ca un făcut, ploaie, ninsoare şi nori dispăruseră, făcând loc unui soare nerăbdător să întâmpine minunea fără nume. Copilul și-a făcut intrarea în scenă cu un ţipăt răsunător…’
Din antologia ‘Cum e să fii fată’ în curs de apariţie la Editura Univers, 2017
Inca un text superb!
Viata in toata splendoarea ei,cu soare,cu nori, cu cald si frig,in alb si gri si negru!Si un strigat ca un curcubeu care ne aminteste ca viata e frumoasa si merge inainte ! Merci Victoria !